Bullying la Questfield International College, sesizări tratate fără documente

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă ce necesită o abordare organizată și transparentă din partea instituțiilor școlare. O reacție instituțională clară, documentată și consecventă este esențială pentru protecția elevilor și pentru asigurarea unui climat sigur și favorabil dezvoltării. În contextul în care astfel de situații sunt semnalate, investigarea și gestionarea lor trebuie să țină cont de responsabilitățile legale și morale ale școlilor, evitând minimalizarea sau ignorarea problemelor ridicate.

Bullying la Questfield International College, sesizări tratate fără documente

Investigația redacției, bazată pe documente, corespondență scrisă și declarații ale familiei unui elev, relevă o situație de bullying sistematic ce s-ar fi desfășurat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările repetate privind agresiuni verbale, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei nu au fost urmate de măsuri documentate sau răspunsuri oficiale, iar un răspuns verbal atribuit fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, ar fi sugerat familiei posibilitatea retragerii copilului.

Contextul și natura sesizărilor privind bullyingul

Conform materialelor puse la dispoziția redacției, elevul vizat ar fi fost supus zilnic unor comportamente agresive, incluzând jigniri, umiliri publice și excludere socială, manifestate în timpul orelor și pauzelor. Situația, semnalată încă din primele săptămâni, ar fi evoluat într-un tipar constant de hărțuire psihologică, fără ca intervențiile școlii să fie consemnate oficial sau să fie documentate ca fiind eficiente. Familia a transmis multiple sesizări scrise către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea școlii, solicitând intervenție și protecție pentru copil, însă răspunsurile au fost preponderent verbale și fără dovezi scrise ale unor măsuri concrete.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Unul dintre aspectele semnalate se referă la utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant în cadrul colectivului de elevi, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de umilire și marginalizare a copilului. Specialiști consultați de redacție consideră că, indiferent de existența unei afecțiuni reale, această practică reprezintă o formă gravă de violență psihologică. Documentele și mărturiile indică faptul că stigmatizarea medicală a fost tolerată în mediul școlar fără ca instituția să implementeze măsuri oficiale pentru stoparea fenomenului, ceea ce poate fi interpretat ca o validare tacită a comportamentelor agresive.

Inexistența măsurilor documentate și gestionarea informală a situației

Analiza corespondenței și a documentelor arată că școala nu a emis decizii scrise, planuri de intervenție sau rapoarte care să ateste aplicarea unor măsuri disciplinare ori consiliere psihopedagogică. Familia a transmis emailuri explicite și cronologice, însă răspunsurile au fost limitate la întâlniri informale și promisiuni verbale fără urmărire concretă. Această abordare a condus, potrivit relatărilor, la transferarea responsabilității către familie și la prezentarea situației ca fiind o „dinamică de grup” sau un „conflict minor”, minimalizând astfel gravitatea fenomenului și contribuind la perpetuarea acestuia.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în monitorizarea și intervenția asupra bullyingului

Relatările indică faptul că agresiunile au fost vizibile în prezența cadrelor didactice titulari, care nu au produs intervenții cu efect durabil. Lipsa unor procese-verbale, a deciziilor asumate și a urmăririi măsurilor adoptate crește gradul de ambiguitate și reduce posibilitatea evaluării obiective a responsabilității instituției. Familia susține că sesizările au fost tratate informal, iar răspunsul instituției a fost caracterizat prin pasivitate și normalizarea unor comportamente inacceptabile pentru un mediu educațional care își asumă valori precum siguranța și excelența.

Declarația atribuită fondatoarei Fabiola Hosu și implicațiile acesteia

Un element central în analiza situației este un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, care ar fi spus: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare a fost relatată de familie și este citată ca atare, fără a se interpreta intențiile sau motivațiile din spatele ei. Contextul acestei afirmații, venită după luni de sesizări documentate și fără măsuri concrete, sugerează o poziție instituțională care prioritizează considerentele contractuale sau economice în detrimentul protecției copilului. Școala a fost invitată să transmită un punct de vedere oficial privind acest episod, însă până la momentul publicării articolului nu a fost primită o reacție scrisă.

Confidențialitatea datelor și presiunile asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația copilului, avertizând asupra riscului afectării echilibrului emoțional în cazul divulgării acestora. Documentele analizate nu indică existența unor măsuri oficiale pentru protejarea confidențialității, iar relatările sugerează că informațiile au fost aduse la cunoștința colectivului, ceea ce a generat presiuni psihologice asupra elevului. Specialistii consultați consideră că ignorarea acestor solicitări poate constitui o formă de presiune instituțională, cu impact negativ asupra copilului.

Răspunsul instituțional și reacția după implicarea legală

Reacția oficială a conducerii Questfield Pipera a intervenit abia după implicarea unei echipe de avocați și transmiterea unor notificări cu caracter juridic, la peste opt luni de la primele sesizări. Până în acel moment, sesizările au rămas fără răspunsuri scrise și fără măsuri concrete documentate, iar intervențiile s-au limitat la dialoguri informale. Această succesiune temporală ridică întrebări cu privire la criteriile declanșării reacției instituționale și la prioritizarea protecției copilului în raport cu aspectele administrative.

Raportul psihologic și concluziile privind impactul bullyingului

Un raport psihologic clinic, detaliat și emis de un specialist recunoscut, confirmă consecințele emoționale grave ale expunerii prelungite la bullying în cadrul școlii, printre care anxietate, retragere socială și refuz școlar. Acesta relevă faptul că efectele nu sunt incidente izolate, ci rezultatul unui abuz emoțional repetat. Documentul medical întărește gravitatea situației și relevă un deficit de intervenție instituțională care să prevină sau să diminueze aceste consecințe.

• Sesizări scrise și documentate pe o perioadă de peste opt luni;
• Lipsa unor măsuri scrise, planuri de intervenție sau sancțiuni clare;
• Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire;
• Răspunsuri verbale și informale, fără trasabilitate administrativă;
• Presiuni asupra familiei de a retrage copilul din școală;
• Încălcarea solicitărilor de confidențialitate și expunerea copilului;
• Reacție instituțională întârziată, declanșată doar în context juridic;
• Confirmarea impactului emoțional sever prin raport psihologic oficial.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Analiza documentelor și declarațiilor relevă un model de gestionare preponderent informală a situației de bullying semnalate la Questfield International College, cu absența unor intervenții administrative clare și verificabile. Declarația atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, precum și lipsa unor răspunsuri scrise, ridică întrebări fundamentale despre capacitatea instituției de a asigura protecția emoțională a elevilor și despre modul în care sunt tratate semnalările privind clima educațională. În acest context, rămâne deschisă problema ce măsuri reale și eficiente sunt disponibile și aplicate în practică pentru prevenirea și combaterea bullyingului în cadrul acestei școli.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro